O zi mohorâta la Iaşi, ploaie, vânt, vreme, închisă, de răceală, obositoare chiar. Brrr..! După ce am trecut etapa stresului de dimineaţă, a venit ora amiezii pe care mi-am rezervat-o ca fiind a mea. Curând, am luat autobuzul şi aruncând-mi ochii prin jur mi-a atras atenţia un afiş: Librex, primăvăra cărţilor la Iaşi. Cum? Cum...? Târgul de carte Librex la Iaşi şi eu n-am ştiut?!... M-am odihnit cu gândul că duminică, după Liturghie, am să fiu acolo. Aşadar, am urcat Copoul, am traversat Sala Paşilor Pierduţi şi am ajuns în Aula Eminescu. Întârziasem! Era Cristian Tudor Popescu la Iaşi. Susţinea o conferinţă despre Filmul surd în România mută. Mult aşteptata conferinţă...!
A vorbit despre filmul românesc ca produs de propagandă, începând de la 1912 şi traversând perioada comunistă, şi despre acelaşi film ca mod a minţi, de a falsifica evenimentele, istoria, caracterele.
Au fost şi o serie de proiecţii de film comentate just, obiectiv, incisiv şi pe alocuri distins de domnul C. T. Popescu. A fost un drum prin istorie, oameni, idei şi... film, unul reeducat de propagandă.
A fost un element inconfortabil: în febra explicaţiilor vii despre film, şi-a făcut apariţia în sală un personaj care coborâse din ecranul televizorului, Era chiar premierul Mihai Răzvan Ungureanu, care neprogramat, nu ştiu ce căuta acolo! Explicaţia de un minut a fost absurdă. Prezenţa acolo a fost motivată de scuzele lui că a întrerupt conferinţă prin "discreţie"...!!!!!!!! Am avut o senzaţie legitimă de inconfort moral.
