if you have...

if you have no voice, SCREAM; if you have no legs, RUN; if you have no hope, INVENT or LEARN THE JOY;
"Atâta vreme cât nu devenim un deşert sufletesc, suntem mântuiţi" (România profundă)

vineri, 5 august 2011

Traducatori Iasi - Traduceri autorizate Ministerul Justiţiei

Traduceri autorizate Ministerul Justiţiei -limba engleză- (diplome, caziere, adeverinţe, certificate). La cerere, legalizarea traducerilor la birourile notariale din Iaşi.
Detalii www.in-traducere.ro

Vremea cireselor amare

La finalul unei vorbiri, Dorel Vişan, omul căruia în 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul Moromeții, în anul 1995 același regizor i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul „Senatorul melcilor “, om care este şi poet a spus: "Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc". Gândesc la verbul "a pricepe" care poartă în consistenţă sensuri figurate dar cu măsură mare. "A pricepe" este capacitatea de a cuprinde cu mintea, de a se dumiri, de a avea cunoştinţe suficiente, de a savura şi de a aprecia, de a dovedi iscusinţă şi îndemânare... dar mai ales de a-şi lua răspunderea. Aşadar, câţi din cei care suntem vii ne luăm răspunderea şi dovedim iscusinţa trăirii noastre spre a nu ne părea rău că plecăm spre moarte?!

luni, 1 august 2011

Nimic fără Dumnezeu, Humanitas, 1992

Evident, auzind despre noaptea străzii Lapuşneanu, m-am dus şi eu, de două ori chiar! Prima dată m-am întâmplat în timpul zilei. Plimbarea nu mi-a dat impresia de sărbătoare. M-am plimbat pe la anticariatele de acolo (nu mai fusesem de mult timp). Am cumpărat cărţi, desigur. Pe lângă altele, am găsit o carte firească, coerentă şi destul de îndreptăţită să existe.
Lectura paginilor nu mi-a întors gândul... cu adevărat îndreptăţită să existe! Cartea imortalizează o serie de convorbiri cu Mihai I al României, adunate sub titlul "Nimic fără Dumnezeu". Convorbirile au avut loc cu Mircea Ciobanu în 1991.
M-am întors pe uliţa Lapuşneanu spre miezul nopţii. Mici comercianţi, terase, adunare de lume pestriţă. Unii căscau gura, cumpărau, se agitau, alţii aşteptau, se odihneau... zăboveau. Eu am vizitat cu fascinaţie Muzeul Unirii (intrare cu plată) şi am cumpărat de pe uliţă două obiecte din ceramică, model unic (aşa cum sună reclama producătorului).
În rest, aer un pic respirabil doar, fără pretenţia nobleţii.