O caracteristică importantă a muncii de traducător independent este, fără îndoială, comunicarea. Constat însă, cu destul necaz, că puţini sunt cei dispuşi să comunice, realmente, cu cel pe care îl aleg să colaboreze. De regulă un om sună, spune că are de tradus mai multe pagini (până la 50) şi, eventual, precizează că vrea ca totul să fie cât se poate de ieftin şi rapid, în cazul de faţă 2-3 zile. Când începi să negociezi, în termeni decenţi timpul, deja, ca traducător, devii suspect că doar nu e mare lucru să traduci, nu? Câteodată nici nu se mai osteneşte să sune căci, din punctul lui de vedere, n-ar fi nicio problemă dacă colaborarea s-ar rezuma la un singur schimb de mesaje. Mi se pare absurd şi nefiresc! În plus, unele materiale sunt concepute lacunos în limba română şi trebuie să-şi bată capul traducătorul să priceapă ce o fi gândit celălalt când a formulat fraza.
În concluzie, cu toată deschiderea mea spre a-mi face cu seriozitate şi responsabilitate munca, pot spune dacă tot vrem să devenim colaboratori, măcar în termenii cei mai fireşti, aş vrea şi opţiunea decentă de a-mi organiza şi evalua munca.
Generalizând, dacă-i ceri unui om să te ajute, măcar lasă-i ori, chiar, dă-i posibilitatea să te ajute. Nu-l pune în situaţia unui refuz din start spre nemulţumirea ambelor părţi!