Autumn

Mi-e dragă toamna la Iaşi. Trăiesc cu tresărirea că, plecând într-o zi de aici, n-am să mai pot iubi toamna. Ce m-aş face fără aşa iubire!? De cînd a venit, am tăcut. Am preferat s-o privesc din umbră, s-o văd dacă stăruie, dacă şi-a luat haina potrivită şi dacă...rămâne. La început m-a necăjit, venise aspră, întunecată...nefirească. Am simtit într-o clipă că, atâta timp cât nu mă mai bucură, n-are să-mi mai fie dragă şi, în consecinţă, mai bine n-ar veni.
Toamna îmi aduce un mod de a trăi, unul substanţial, echilibrat, incontestabil de viu. Aici, la Iaşi, vieţuiesc viii şi s-au îngropat cei adormiti. Ultimul chiar la venirea toamnei! Până să-mi amintesc iar, uitasem de umbre. Era să ratez cu neamintirea! Însă vorbeam despre, sus pomenita, toamnă. Chiar e invitaţie la o plimbare, încă nu e prea tărziu, încă nu!

Totuşi, după cum se arată lucrurile, Iaşul nu mai are, pentru mine, decât două drumuri, unul la gară şi celălalt spre cimitir.

Orice om...

Iată o mărtusire de iubire. Geo Bogza zicea: "Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un izvor de adâncă tristeţe. Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc, înseamnă pentru mine un pas spre moarte. Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi."

Multă putere are cel care pare slab, având dragoste! (Noica)

toamna...

Soarele care nu mai ştie ce să lumineze mai întâi.

...atâta freamăt

Aşteptarea aduce, în noi, atâta freamăt! Ne frângem mâinile, ni se repezesc paşii sleindu-se uşor, il luăm pe celalalt în noi, pomenindu-l mereu, şi-l facem locuitor binevenit. Ne dăm la o parte. Am avea atâtea poveşti să-i impărtăşim, atâtea construcţii la care să lucrăm împreună. Şi, înutil,...suntem atât de stângaci în fericire...spune-i că nu l-am putut aştepta!

....(...)....

Încerc să mai fac nişte schimbări pe aici, prin cameră,..mut cărţile! Şi toate cad! O fi razbunarea lor!? E adevărat, de câteva ori pe an le ating, pe unele le răsfoiesc...altele le citesc şi, pe drept necăjite şi stinse, o parte din ele mi-ar putea reproşa absenţa atingerii.