Evident, auzind despre noaptea străzii Lapuşneanu, m-am dus şi eu, de două ori chiar! Prima dată m-am întâmplat în timpul zilei. Plimbarea nu mi-a dat impresia de sărbătoare. M-am plimbat pe la anticariatele de acolo (nu mai fusesem de mult timp). Am cumpărat cărţi, desigur. Pe lângă altele, am găsit o carte firească, coerentă şi destul de îndreptăţită să existe.
Lectura paginilor nu mi-a întors gândul... cu adevărat îndreptăţită să existe! Cartea imortalizează o serie de convorbiri cu Mihai I al României, adunate sub titlul "Nimic fără Dumnezeu". Convorbirile au avut loc cu Mircea Ciobanu în 1991.
M-am întors pe uliţa Lapuşneanu spre miezul nopţii. Mici comercianţi, terase, adunare de lume pestriţă. Unii căscau gura, cumpărau, se agitau, alţii aşteptau, se odihneau... zăboveau. Eu am vizitat cu fascinaţie Muzeul Unirii (intrare cu plată) şi am cumpărat de pe uliţă două obiecte din ceramică, model unic (aşa cum sună reclama producătorului).
În rest, aer un pic respirabil doar, fără pretenţia nobleţii.
Lectura paginilor nu mi-a întors gândul... cu adevărat îndreptăţită să existe! Cartea imortalizează o serie de convorbiri cu Mihai I al României, adunate sub titlul "Nimic fără Dumnezeu". Convorbirile au avut loc cu Mircea Ciobanu în 1991.
M-am întors pe uliţa Lapuşneanu spre miezul nopţii. Mici comercianţi, terase, adunare de lume pestriţă. Unii căscau gura, cumpărau, se agitau, alţii aşteptau, se odihneau... zăboveau. Eu am vizitat cu fascinaţie Muzeul Unirii (intrare cu plată) şi am cumpărat de pe uliţă două obiecte din ceramică, model unic (aşa cum sună reclama producătorului).
În rest, aer un pic respirabil doar, fără pretenţia nobleţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu