S-a zguduit toamna..

S-a zguduit toamna, a râs şi s-a stins, Din nou, s-a stins! Urmele lasă o tristă dulceaţă. Iar sunt în dificultate, nu ştiu să reacţionez în faţa valului de simţiri ce vin. Sunt în impas! Şi totuşi viaţa e preţioasă, nu trebuie scurtată mai mult decât e. Ori de câte ori e privită cu atenţie mi se pare vie. Până una alta... mă uit atent şi cu luare aminte în jur şi mai adun frunze din calea omului. Nu vreau că paşii să le fărâmiţeze. Îmi doresc să se stingă întregi.