Ieri a fost ziua mea de naştere. După Liturghie, am urmat drumul spre Eminescu. În Piaţa Unirii, în faţa statuii marelui Cuza, erau oameni mâhniţi care îşi strigau nemulţumirile mult adunate. Mulţi tineri... luminaţi că şi-au slobozit strigarea. La urcarea Copoului, alţi tineri aşezau o coroniţă şi se aplecau în faţa statuii lui Eminescu. Strigau altfel, înclinându-se! În parcul Copou... zumzet, coroane sub tei şi glas de Eminescu, desigur, poezie. La Muzeul Eminescu... intrarea liberă, expoziţie, cărţi, obiecte, oameni care se adunaseră într-un simpozion pentru Eminescu. Aşadar, l-am găsit acasă pe domnul Eminescu. Dincolo de paşii spre el, ne aştepta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu