m-am schimbat eu, tu ai rămas aceiaşi...

Plecasem cu aprig dor, cu nerăbdarea revederii şi...am găsit-o, acolo, la poalele catedralei, incredibil de lină, evervător de liniştită. Atâta lume venise s-o vadă...M-a apucat egoismul, chiar revolta. Aş fi dorit ca, venind, s-o văd şi să-mi aparţină doar mie.

După două ore de priviri reciproce, a devenit agitată, aşa că m-am apucat de zbenguit, destul de periculos pe stabilopozi, vrând s-o simt cât mai aproape, izbindu-se.
În ziua următoare am fost s-o văd iar. Am găsit-o mai întunecată, fremătând simţitor. Devenise plăcută mie...

În treacăt, am mărturisit unui om că-l urăsc şi altuia i-am cerut iertare!