Astăzi a fost Andrei Pleşu la Iaşi. A fost sala arhiplină, deşi se dezbătea moţiunea de cenzură spre căderea guvernului... A amintit şi despre ea, un pic distrat.În cuvântul lui, a vorbit despre parabolele lui Iisus şi despre starea omului de a fi "în afară", adică aruncat şi prost aşezat în lume, care în căutarea lui spre a-şi găsi rostul, începe prin a se raporta, paradoxal, unui reper interior.
Un singur lucru de reţinut: nu dăm ceva, nimic sau orice oricui! Trebuie ca între cel care dă şi cel care primeşte să fie o adecvare, un dialog prealabil acceptat, altfel lucrurile se irosesc. Raportând situaţia la textul evanghelic al parabolei, uşor paradoxal, Hristos e acolo pentru toţi, dar nu pentru oricine. E virtual pentru toată lumea, dar, în fapt, are nevoie de un interlocutor, de o reacţie, de o receptivitate, de un ecou, de o disponibilitate. E vorba, în fond, de statea omului de a fi disponibil ori indisponibil spre a dialoga.
Hristos, şi coborând în uman omul, are de comunicat ceva, are un mesaj; comunicarea aceasta presupune dialog. Cu alte cuvinte, în vremurile pe care le trăim s-a dezvoltat o mistică a dialogului, în sensul în care, aproape orice se rezolvă prin dialog: orice criză, orice toleranţă, ori neînţelegere se rezolvă comunicând. Însă, oricât de pertinentă ar fi această idee, dialogul real, substanţial, legitim şi implicat, nu se realizează decât în anumite condiţii. Spune Pleşu, nu poţi dialoga cu un zid, cu o închidere, căci, dialogul înseamnă disponibilitate, deschidere. Închiderea este exterioară ideii de dialog. Sunt multe situaţii în care dialogul nu este posibil. De exemplu, dialogul nu se poate realiza între două persoane care au păreri de beton, care au convingeri opuse ferme. Aceştia nu-şi au nimic a spune. Puşi faţă în faţă, ei doar o să urle unul spre celalalt, însă fără finalitate. E păcat să-l începi! Mai este si situaţia în care celălalt nu are chef să dialogheze cu tine. Nu poţi da buzna peste om şi să-i ceri dialogul. În traducere, nu poţi da răspunsuri cuiva care nu are nicio întrebare şi mai ales care nu are întrebările tale. It is a waste of time!
Concluzia: Nu putem intra in dialog în absenţa întrebării!
