la vremea Vecerniei

Astă seară, după ce am cautat toamna, m-am întâmplat la Vecernie. Nici nu începuse, dar am auzit clopotele. Afară de mine, mai erau doi oameni în biserică.

martor şi dezlănţuit(ă)

11 Septembrie 2010...zori de toamnă cu oameni frumoşi...

miez de toamnă...

...cine îmi poate darui cartea toamnei?! Sau măcar o carte despre salcie ori despre o lebadă. O vreau dacă ea există!

frânturi, scene surprinse într-un paragraf...

Broscuţa hibernează. Asta am aflat-o ieri. De cu toamnă târzie se îngroapă în nămol şi stă acolo cuminţică pănă primăvara. Ieri, am ieşit în căutarea toamnei altfel decât o făcusem până acum.
Apărusem pe hol. Nimeni! Merg către o uşă cu lumină aprinsă. Cineva! La sediu, am gasit doi oameni un pic amuzati. Nu le-a spus nimic numele meu deşi eram pe listă. M-au întrebat "eşti pe listă?"...Da, le-am spus!"...şi am continuat: "ok, şi eu ce trebuie să fac astă seară? Imi spuneţi ce am de făcut, nu?" Primesc o dare anemică din cap, un zîmbet îngrozitor de sters spre fals şi apoi o ignoranţă aproape totală. Nimeni nu avea timp, fiecare era important, vorbea preferenţial sau cu interes cu celalat, îşi căuta toată lumea de lucru fără să aibă, realmente, ceva de făcut. Then, I said to myself: What... am I doing here? Simţeam mâhnirea cum urcă în mine. Dintr-o parte a venit un raspuns: "Nimic, nu trebuie să te agiţi prea tare!" Neascultătoare cum sunt, m-am agitat,sau, cel puţin, mi-am dat tot interesul. Intru în altă cameră: o icoana mare aproape cât peretele pictată cu Sfînta Treime, alte zeci de icoane vizibile oriunde ti-ai întoarce privirea, o candelă arzândă şi, pe jos, pelerini. Nu e de facut nimic aici!? ...Şi a fost, multe lucruri au fost de facut!
S-a închis lumina şi totuşi ceaiul nu se poate face pe întuneric. Mi-a ieşit prea slab, ori în traducere, apă uşor îndulcită. Avea să-mi iasă mai puternic la venirea luminii.
Toată noaptea, din loc cald, am auzit indeaproape rugăciunile psalţilor, forfota oamenilor la căpătâiul Cuvioasei, neputinţa lor de nu mai rezista frigului, oboselii şi neputinţelor. Aşadar nimic extraordinar, sublim nici măcar înălţător ci doar firesc!

amăgirea spre dezamăgire

Astăzi Curtea Constituţională a dezamăgit, de fapt, m-a dezamăgit! Cred, în cele din urmă, că nu s-ar fi întâmplat asta dacă, încă o dată, nu m-aş fi amăgit. În traducere, e clar, dezamăgirea nu rezultă decât în urma amăgirii. Aşadar, încă o dată, m-am amăgit! A fost declarată constituţională o lege care, în contestaţii, pare împotriva dreptului omului de a fi, cu tot ceea ce implică fiinţarea aceasta. Se spune în contestaţie că nu au fost respectate procedurile, iar actul normativ încalcă principiul neretroactivităţii legii, dreptul de proprietate, dreptul la trai decent şi la pensie, acte internaţionale în materia drepturilor omului, dreptul fundamental de alegere a profesiei şi a meseriei sau ocupaţiei, jurisprudenţa Curţii Constituţionale....
Încă o dată căutam cu lumânarea motive să cred că totuşi lucrurile sunt tocmite drept sau cel puţin vor fi îndreptate de "god on the earth"...Inutil, însă, absurd şi sinistru! NU mai avem dreptul la trăire pe pamânt românesc deşi mă învăluie o iubire plină de tunetul furiei pentru acesta!

gând către cei plecaţi privitori de sus şi care ne sunt dragi foarte..

gând exprimat într-o imagine...

exerciţiu de graţie...

...înseamnă pasiune, emoţia de a fi acolo, răbdare, sacrificiul, durerea uneori, legătura mea cu ceea ce apreciez eu cel mai mult.