Cu destulă jubilație se trezi în zori cu gândul că în bucătărie se dă cafea. Mai era o oră până la plecarea trenului. Întoarsă în cameră se tolăni, iar, vreme de jumătate de oră. Deodată, într-o lene teribilă, adună câteva lucruri și le puse în geantă. În gară, erau ceva fumători și alți câțiva somnoroși. Și totuși, plecată în întârziere, așteptase trenul vreo 10 minute. Drum răcoritor, cu destul zumzet, numai floarea de soare zâmbea din câmp. Se trezise!
La sat lumea încă trăiește altfel, rânduiala nu e mai bună, dar e alta, inimaginabilă de multi trăitori pe pietre de oraș. Zăbovind prin curte, îi trecu gânduri de mult lăsate într-o altă lume. Pe nesimțite, fără prea multă vreme de gândire, se trezi cocoțată în hambarul din curte peste porumbul cules de astă toamnă. La o altă vreme se agățase de un prun și de un măr. Nici gardul vecinului n-a scăpat, încercându-i-se rezistența la greutatea cocoțatei.
În fine, seara veni cu drumul inapoi spre Iasii cei lasați în urmă de dimineață. Drumul deprimant, greoi, obositor și, de această dată, fără zâmbetul florii din soare.
La sat lumea încă trăiește altfel, rânduiala nu e mai bună, dar e alta, inimaginabilă de multi trăitori pe pietre de oraș. Zăbovind prin curte, îi trecu gânduri de mult lăsate într-o altă lume. Pe nesimțite, fără prea multă vreme de gândire, se trezi cocoțată în hambarul din curte peste porumbul cules de astă toamnă. La o altă vreme se agățase de un prun și de un măr. Nici gardul vecinului n-a scăpat, încercându-i-se rezistența la greutatea cocoțatei.
În fine, seara veni cu drumul inapoi spre Iasii cei lasați în urmă de dimineață. Drumul deprimant, greoi, obositor și, de această dată, fără zâmbetul florii din soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu