Ziua n-a început cu Liturghia, cum poate ar fi fost firesc. A început cu cealaltă faţă a firescului. Startul a fost Constituţia României, de fapt, recitirea ei. De ceva vreme mă preocupă analiza pe text şi în profunzime a textului constituţiei. De fiecare dată am sentimentul şi convingerea, aprig accentuată, că citesc cele mai mâhnitoare rânduri .
Dacă ar fi fost ficţiune, convingerea mea ar fi avut o justificare că ceea ce regăsesc aici, n-are de-a face cu realitatea. Însă, din nenorocire..., nu e ficţiune ci ar trebui să fie textul rânduielii în neoranduială, trimiţând la un anumit fond moral, la un orizont al valorilor şi nu în ultimul rând la trezirea sentimentului de seriozitate, chiar sacralitate (dacă ar fi să coborâm cuvântul din sfera religiosului) în respectarea ei, aici, pe pământ românesc. Concepte, instituţii, instanţe şi în cele din urmă personaje pe hârtie, aproape moarte prin sinucidere, cu atât pare să rămână Constituţia României, căci posibilităţile de oglindire şi finalitate în realitate devin excepţionale. Dar, Constituţia nu e un text exceptional! Nu este! Cel mai tare îşi fac de cap personajele cu autoritate în constituţie. Zi de zi asistăm la "călcarea" cuvintelor de lege şi, culmea sau nu, această călcare se face de personajele sale. Ele se întorc atât împotriva lor, prin nerespectare, încălcare şi chiar sfidare sinistră cât şi împotriva celuilalt căutând pe toate căile să i se bage în cap ideea că revolta nu poate exista şi, că ele, personajele, vor râmâne lipite de scaunele lor prin orice mijloace.
Dacă ar fi fost ficţiune, convingerea mea ar fi avut o justificare că ceea ce regăsesc aici, n-are de-a face cu realitatea. Însă, din nenorocire..., nu e ficţiune ci ar trebui să fie textul rânduielii în neoranduială, trimiţând la un anumit fond moral, la un orizont al valorilor şi nu în ultimul rând la trezirea sentimentului de seriozitate, chiar sacralitate (dacă ar fi să coborâm cuvântul din sfera religiosului) în respectarea ei, aici, pe pământ românesc. Concepte, instituţii, instanţe şi în cele din urmă personaje pe hârtie, aproape moarte prin sinucidere, cu atât pare să rămână Constituţia României, căci posibilităţile de oglindire şi finalitate în realitate devin excepţionale. Dar, Constituţia nu e un text exceptional! Nu este! Cel mai tare îşi fac de cap personajele cu autoritate în constituţie. Zi de zi asistăm la "călcarea" cuvintelor de lege şi, culmea sau nu, această călcare se face de personajele sale. Ele se întorc atât împotriva lor, prin nerespectare, încălcare şi chiar sfidare sinistră cât şi împotriva celuilalt căutând pe toate căile să i se bage în cap ideea că revolta nu poate exista şi, că ele, personajele, vor râmâne lipite de scaunele lor prin orice mijloace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu