...plecari aiurea

Te văd mereu prinzând putere şi mirându-te! Nu-i păcat să poţi şi să nu vrei? Ne risipim căutând ani când, de fapt, irosim clipele. Uitarăm clipa! Ne semănăm uitarea sub arderi şi lumini.
Eu... încep să semăn cu mine, fără efort, firesc, având detectabila senzaţie că sunt cum am fost. Trăiesc, pur şi simplu, spontan, normal, impregnându-mă în viaţă, sperând firesc că esenţele ei rămân în mine într-o zi.
Visez să trăiesc pe o creangă veşnic molipsită de toamnă.

Masa umbrelor (2)

Mărturisire: "Literatura n-aş fi cedat-o nimănui. Îmi dădeam seama că literatura pentru cel ce o are în sânge, nu e altceva decât un mod de a trăi. A renunţa la literatură ar fi însemnat pentru mine a renunţa la cea mai substanţială şi veridică formă a vieţii mele. [...] Fără de literatura mea, n-aş fi fost eu (indiferent de valoarea care mi se acordă sau mi se refuză) ci o simplă tentativă de a ajunge la plenitudinea mea. Aşadar, literatura nu era pentru mine, nici podoabă, nici dorinţa de succes ci... o dimensiune a vieţii. Credeam în literatură cu o densitate fără fisură. Nu m-am schimbat nici acum, după atâtea aplauze şi pietre, acolade şi copite."
(Masa umbrelor - Ionel Teodoreanu)

...altă toamnă

Zăbovesc un timp îndelungat într-un gând. A mai venit o altă toamnă. Toamna din această clipă! Zâmbesc şi creşte ceva în sufletul meu. Va fi bogăţie, ploaie, frunze şi soare blând nu aprig. Niciodată n-am zăbovit aşa de mult asupra unui cuvânt. În toamnă, mă iau îndeajuns în serios şi mă consum în hoinăreli şi în dispariţii irepetabile. Se zice doar că pribegind, îţi aparţii şi... eşti liber. În toamnă, sunt şi îmi place să fiu..., adică să exist... mi se anulează neputinţa şi totuşi merg îngândurată. Îmi odihnesc sufletul şi oasele şi simt imposibilitatea unei întoarceri. Toamna e aceiaşi şi altfel de fiecare data. Pentru mine e alt an, altă toamna, un alt răsărit cu mâinile întinse spre apus.