Regele Mihai I al României

"Cel mai important lucru de a fi dobândit după libertate este demnitatea" Se poate adăuga lângă aceasta şi credinţa. Uitasem că în orice situaţia starea de a rămâne demn este înaintea celorlalte. Astăzi a fost zi monumentală desprinsă dintr-o carte de istorie cu un personaj venit de acolo. O pagină de istorie vazută în direct. Prezenţa Regelui Mihai I al României a adus un peisaj un firesc surprinzător, o seninătate şi profunzime impresionantă având în vedere stridenţa şi agresivitatea cu care fiecare dintre politicieni vroia să-i câştige atenţia. Aşadar, o apariţie memorabilă prin normalitate, cumpătare şi demnitate.

Subiectiv marturisind, nu cred că am mai vazut la 90 de ani un om drept prin atitudinea de eleganţă , atâta modestie şi noblete. Astăzi, România a iesit din lumea asta prin ţinută. Am văzut şi simtit altceva. Cred că e un sentiment care nu m-a încercat niciodată!

...plâns de ultima oară

Tot plâng în mine fiindcă îmi lipseşte îngrozitor tatăl meu. Generozitatea şi jertfelnicia lui infinită şi necondiţionată mi-au hrănit sufletul ani în şir. Apoi simţul dreptăţii, felul lui de a spune adevărul clar, răspicat, felul lui de a mă susţine justificat şi echitabil, de a fi în orice cu mine. Îmi lipseşte privirea, pasul, tremurul la îmbrăţişare. M-a învăţat întotdeauna că dacă nu pot iubi, măcar să preţuiesc omul. Atât cât poate să fie om!

S-a stins la începutul unei toamne. De atunci au trecut mai multe şi încă îl simt viu şi ...încă inviază! De atunci, îl caut şi nu-l găsesc şi-l aştept şi el nu vine...

...au trecut sarbatorile Iasului

Unde mai găseşti tăcere sau bună umblare în târgul Iaşului? Unde e spiritul sărbătorii? Mai ales al sărbătorii religioase. Mi se pare de la un an la altul ca Iaşul nu mai este lăsat să-şi trăiască firesc sărbătoarea şi nici istoria. Purtarea în zi de sărbatoare se degradează...Mi s-a parut că nimic nu are o ordine, totul e pus cu furca: mese, măsuţe, tarabe, preşuri au primit autorizaţii peste tot, unde nici nu gândeşti! Oraşul e hărţuit din toate părţile, rupt, rănit şi ciuntit în părţile esenţiale care-l definesc. Ţigănii, amăgiri, tristeţi, hoţii şi chinezării peste tot. Nimic nu mai este autentic!
În faţa lui se ridică construcţiile oamenilor prosperi, care în dorinţa lor instinctivă de a ieşi în faţă, pun în umbră oraşul.
Iaşul, odată, ştia să-şi trăiască sărbătoarea, trăia cuminte, religios, istoric, apoi cultural. La Iaşi, aici, erau arderi şi lumini... acum, el nu mai trăieşte firesc, nu mai evoluează natural, totul e forţat, aspru, grăbit. Iaşul cel de odinioară se răreşte, se împuţinează, e gata să dispară. Zadarnic! Cu încetul, se desprind şi oamenii să nu-l vadă, lăsându-l să nu mai fie.

gânduri găsite

Despre schimbare nu se poate vorbi decât la prezent. Schimbarea nu se poate face decât în prezent. Niciodată nu există la viitor.

...şi tot ce ni se întâmplă e o lecţie din care învăţăm mai mult.

Cultivă un gând bun şi vei avea un comportament bun, cultivă un comportament bun şi vei avea un obicei bun, cultivă obiceiuri bune şi vei avea o personalitate bună, cultivă o personalitate bună şi vei avea un destin bun.

Steve Jobs...

Nefiind direct conectată cu lumea IT-ului, abia ieri am aflat cine este omul dincolo de titlul, co-fondator şi preşedinte al consiliului de administraţie al Apple sau cum era numit "Steve Jobs, boss of Apple" Ca mulţi alţii, am căutat simţind că a plecat un om cum puţini trăiesc. Şi nu am rămas dezamăgită. M-au atras şi rămas în minte cuvintele unei poveşti despre viaţă şi moarte, spusă cu ocazia unui discurs ţinut în faţa absolvenţilor Universităţii Stanford. Subscriu acestor cuvinte! Steve Jobs: "Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi "curăţă" pe cei bătrâni şi face loc pentru cei "noi". Deocamdată, cei "noi" sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei "vechi" şi veţi fi "curăţaţi". Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e.

Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar."