if you have...

if you have no voice, SCREAM; if you have no legs, RUN; if you have no hope, INVENT or LEARN THE JOY;
"Atâta vreme cât nu devenim un deşert sufletesc, suntem mântuiţi" (România profundă)

sâmbătă, 22 octombrie 2011

...plâns de ultima oară

Tot plâng în mine fiindcă îmi lipseşte îngrozitor tatăl meu. Generozitatea şi jertfelnicia lui infinită şi necondiţionată mi-au hrănit sufletul ani în şir. Apoi simţul dreptăţii, felul lui de a spune adevărul clar, răspicat, felul lui de a mă susţine justificat şi echitabil, de a fi în orice cu mine. Îmi lipseşte privirea, pasul, tremurul la îmbrăţişare. M-a învăţat întotdeauna că dacă nu pot iubi, măcar să preţuiesc omul. Atât cât poate să fie om!
S-a stins la începutul unei toamne. De atunci au trecut mai multe şi încă îl simt viu şi ...încă inviază! De atunci, îl caut şi nu-l găsesc şi-l aştept şi el nu vine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu