Unde mai găseşti tăcere sau bună umblare în târgul Iaşului? Unde e spiritul sărbătorii? Mai ales al sărbătorii religioase. Mi se pare de la un an la altul ca Iaşul nu mai este lăsat să-şi trăiască firesc sărbătoarea şi nici istoria. Purtarea în zi de sărbatoare se degradează...Mi s-a parut că nimic nu are o ordine, totul e pus cu furca: mese, măsuţe, tarabe, preşuri au primit autorizaţii peste tot, unde nici nu gândeşti! Oraşul e hărţuit din toate părţile, rupt, rănit şi ciuntit în părţile esenţiale care-l definesc. Ţigănii, amăgiri, tristeţi, hoţii şi chinezării peste tot. Nimic nu mai este autentic!
În faţa lui se ridică construcţiile oamenilor prosperi, care în dorinţa lor instinctivă de a ieşi în faţă, pun în umbră oraşul.
Iaşul, odată, ştia să-şi trăiască sărbătoarea, trăia cuminte, religios, istoric, apoi cultural. La Iaşi, aici, erau arderi şi lumini... acum, el nu mai trăieşte firesc, nu mai evoluează natural, totul e forţat, aspru, grăbit. Iaşul cel de odinioară se răreşte, se împuţinează, e gata să dispară. Zadarnic! Cu încetul, se desprind şi oamenii să nu-l vadă, lăsându-l să nu mai fie.
În faţa lui se ridică construcţiile oamenilor prosperi, care în dorinţa lor instinctivă de a ieşi în faţă, pun în umbră oraşul.
Iaşul, odată, ştia să-şi trăiască sărbătoarea, trăia cuminte, religios, istoric, apoi cultural. La Iaşi, aici, erau arderi şi lumini... acum, el nu mai trăieşte firesc, nu mai evoluează natural, totul e forţat, aspru, grăbit. Iaşul cel de odinioară se răreşte, se împuţinează, e gata să dispară. Zadarnic! Cu încetul, se desprind şi oamenii să nu-l vadă, lăsându-l să nu mai fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu