Traducatori Iasi - Traduceri autorizate Ministerul Justiţiei

Traduceri autorizate Ministerul Justiţiei (diplome, caziere, adeverinţe, certificate). La cerere, legalizarea traducerilor la birourile notariale din Iaşi.
Detalii www.in-traducere.ro

Familia de melci

Ieri, ajungând mai devreme la Vecernie, am umblat lelea prin jurul bisericii şi dincolo de gard. După ploaia grozavă, m-am întâlnit pe trotuar şi pe alee cu flori de tei căzute şi cu melci ieşiţi la plimbare. Sunt destul de naivi melcii... se aşează în mijlocul drumului după ploaie. Şi dacă ar fi doar unul, dar ieri ieşise la plimbare pe trotuar o întreagă familie de melci|: mama melc, tata melc şi cei patru copii melcuti. Văzându-i acolo în mijloc de alee, m-am apucat să-i salvez, mutându-i în iarbă. I-am întors din drumul fericirii sau al morţii? Nu ştiu! Unul dintre ei s-a dat greu urnit şi m-am chinuit un pic. L-am înţepat un pic dar n-a ţipat... Ar fi fost invidioşi motanii să vadă câtă răbdare am avut... până şi Tudor s-a supărat. Cică, se spune că melcii pot fi auziţi doar când mestecă dieta lor este este alcătuită din fructe şi legume, în principal castraveţi şi salată, roşii, mazăre teci. Dintre fructe, consumă cu plăcere prunele, banane, piersici, caise, pere. Verdeţuri ca spanacul, varză, lobodă, frunze de sfeclă. Nu în ultimul rând, merita menţionat că în meniul lor intră chiar şi bucăţele de carne crudă, de pui sau de vită. Mâncarea pentru câini (sau pisici), umezită, este şi ea acceptată. Cred că ar fi uşor de întreţinut o familie de melci.

Împotriva cipurilor ! Miting de protest 30 mai 2011 la Bucuresti

Iată ce stire am găsit:

"Curtea de Apel Bucureşti, Splaiul Independenţei, ora 9-12

“Cu banii folosiţi pentru cardul de sănătate modernizaţi spitalele!”

Protestăm pentru că se închid spitalele, în timp ce mor oameni. Pentru că se găsesc justificări aberante pentru închiderea spitalelor, în timp ce bani multi, cum ar fi pentru Proiectul cardului naţional de sănătate se cheltuiesc în aşa zisul interes al asiguraţilor. Pentru că nu sunt suficiente pături pentru bolnavii din spitale (doar în statistici şi rapoarte oficiale), nu sunt bani pentru medicamente şi pentru condiţii normale de tratament, şi se oferă soluţia privatizării serviciilor de sănătate, pentru ca nişte băieţi deştepţi să pună mâna pe spitale, ieftin şi sigur. Pentru că medicii şi personalul medical sunt umiliţi, manipulaţi ca să nu ridice capul sus, liderii sindicali sunt vânduţi, şi este o tăcere sumbră, în timp ce oficialii sănătăţii mint cu neruşinare. Pentru ca nimănui nu-i pasă...

Dacă eşti medic, asistent medical, pacient, cetăţean, viitor bolnav, asigurat, pensionar, şi dacă te interesează sănătatea ta şi ce se face cu banii şi contribuţia ta, vino la miting!

REVOLTĂ PERSONALĂ: Mi-a atras atenţia comentariul unui cititor care spunea ca a pus un link cu acestă ştire despre protest pe Facebook si, in scurt timp, a fost cenzurat cu explicaţia ca ştirea este clasificata ca fiind potenţial abuziva si a fost raportata ca spam. Mă intreb de ce un miting poate fi considerat abuziv?
Iată mesajul: “The link you are trying to visit has been classified as potentially abusive by Facebook partners.Website reported for spam, malware, phishing or other abuse”

Sursa: http://ro.altermedia.info/general/impotriva-cipurilor-miting-de-protest-30-mai-2011_22670.html

...nici teii n-au mai inflorit

Nici teii n-au mai înflorit... Mergând dinspre mănăstirea Sf. Trei Ierarhi spre "casă" n-am mai simţit ca în anii anteriori mângâierea florilor de tei pe vremea asta...Deja, păşim repede spre apus de mai...si florile n-au venit!
După amiază, având ceva vreme, nu prea multă, m-am rătăcit puţin prin bibliotecă. Căutam ceva, nu ştiu prea bine ce... şi mi-a ieşit în cale o carte pe care o răsfoisem doar timp de câteva ore, mai demult. Impresionant este titlul: "Romanul condiţiei umane". Am găsit un nesfârşit amestec de termeni: condiţie umană, absurd, sinucidere, tendinţa de reconciliere... Există poate o anumită latură tragică a existenţei... vecină cu nostalgia sentimentului de veşnic început. Poate e mai curând tragică, realmente, din punctul de vedere al unui perpetuu zbucium, dintr-o încercare de înţelegere atât a lumii din afară cât şi a celei din adâncuri.
Privită prin ochii aceluiaşi privitor, lumea apare în unele momente ca fiind lipsită de lege, de trăsături umane, alteori privind înspre răsărit ea se arată de o inegalabilă frumuseţe şi cuminţenie... atribute ale Celui ce a creat-o... În rânduială sau nerânduială există un permanent strigăt de durere al lumii... şi al nostru, în special, alături de un dor nemărginit spre cineva care sălăşluieşte dincolo de nori...

am venit iar să spun o poveste...

Stiu, nu e vreme de poveste, dar am venit iar să spun una...
Am stat mult pe gânduri... ce poveste să împărtăşesc, una din Pateric sau alta din vremea copilăriei. Puţin nostalgică, am ales una din lumea celor mici...
... În mijlocul unei pieţe stătea de veghe statuia unui Prinţ. Purta pe el poleiala de aur şi câteva pietre scumpe. Nu putea trece nimeni pe lângă el fără să-i admire strălucirea...
În altă parte, într-o altă pădurice de la marginea unui lac zbura un Rândunel care tocmai se îndrăgostise de o mlădioasă trestie. Vremea se cam răcea şi Rândunel se gândea că ar cam trebui să plece spre alte locuri mai calde. Lăsase trestia care, oricum i se părea că cochetează cu vântul. S-a îndreptat spre oraş, găsindu-şi peste noapte loc la picioarele Prinţului plin de strălucire. Când să se aşeze mai bine, nişte picături de ploaie au început să-i ude penele. Indignat de asta (pentru că nu era nici un nor pe cer) se uită în sus şi văzu că picăturile izvorau din ochii Prinţului, a cărui inimă de plumb parcă se înmuiase.
Rândunel l-a întrebat pe Prinţul nostru de ce plânge iar acesta i-a vorbit despre hidoşeniile acestei lumii pe care, în fiecare zi, le vede de acolo de sus. Câtă vreme fusese în viaţă, palatul în care trăise era străjuit de nişte ziduri înalte care nu lăsau vreme tristeţii să intre. Aşadar, el nu cunoscuse nefericirea. Prinţul l-a rugat pe Rândunel să-i stea alături câteva zile, deşi vremea se înăsprea şi frigul îşi făcea loc din ce în ce mai mult. Într-o zi de acolo de sus, prinţul văzu o femeie croitoreasă, a cărei copil zăcea bolnav şi nu avea bani să-i cumpere cele trebuincioase. Atunci prinţul rugă pe Rândunel să-i ia rubinul de pe mantie şi să îl ducă femeii. Altădată a văzut o fetiţă care vindea chibrite şi pentru ca acestea căzuseră în apă şi se udaseră, avea să primească bătaie acasă. Ştiind că nu are ce să-i dăruiască, l-a rugat pe Rândunel să-i ia unul din ochi (căci erau preţioşi) şi să i-l dea fetei. A mai văzut pe un tânăr student care începuse a scrie o piesă de teatru dar n-o putea continua din cauză că-i era frig şi foame. Atunci veni cu o altă rugăminte către Rândunel de a-i lua şi celălalt ochi şi să îl dăruiască studentului.
Rândunel se simţea din ce în ce mai ostenit iar frigul i-a învăluit aripile. Însă prinţul a mai venit cu o rugăminte, într-un glas de tristeţe. I-a spus să meargă peste regatul în care trăise şi să-i aducă veşti....
La palat, cei bogaţi trăiau în desfătări, iar săracii rugau pe la porţile lor o firimitură de pâine. S-a întristat tare prinţul auzind toate astea. A avut o altă rugă către Rândunel, aceea de a-i desprinde tot aurul cu care era împodobit şi să-l împartă celor de la porţi.
Uf, Rândunelul nostru făcu întocmai şi la întoarcere cu ultimele forţe se prăbuşi la picioarele Prinţului, pe soclul de piatră. În clipa aceea se auzi din interiorul statuii o cădere de nedescris. Era inima prinţului...
Mai marii oraşului s-au adunat a doua zi şi privind la Prinţ comentau despre starea jalnică în care ajunsese. Au hotărât că prinţul nu le mai e de nici un folos fără strălucire şi l-au dat spre a fi topit... În locul lui va fi ridicată statuia, splendidă ca o ironie, a primarului din oraş.
Şi totuşi, la topire, inima de plumb nu se topi. Nemaifiind de folos ea, inima, a fost aruncată pe un morman de gunoi unde zăcea de câteva zile Rândunel, ostenit de moarte.

In hoc signo vinces

Ziua de 21 mai este şi, pentru mine a fost, zi împărătească. A început cu Liturghia. A continuat cu odihnă şi spre seară am încercat să ies un pic din împărăteasca zi şi din rigoarea firii mele, fireşte, exagerând.

Ziua a fost împărătească prin purtarea de coroană a celor doi sfinţi, aceştia fixând, în epoca lor şi în istoria creştinismului, din punct de vedere, moral, creştinesc dar şi politic, o dată memorabilă. Au pus bazele împăraţilor creştini şi, după modelul lor, s-au ridicat alţi conducători de ţări. Semnul sub care aceştia au învins a fost crucea. Crucea: semnul, simbolul şi puterea lui Dumnezeu. În ajunul luptei cu Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripţia: “In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei birui!).

Cât eşti... cât mai exist...

Cât eşti... cât mai exist, îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale... La margini te chem...
Andrei Paunescu - Tatiana Stepa)