S-a zguduit toamna..

S-a zguduit toamna, a râs şi s-a stins, Din nou, s-a stins! Urmele lasă o tristă dulceaţă. Iar sunt în dificultate, nu ştiu să reacţionez în faţa valului de simţiri ce vin. Sunt în impas! Şi totuşi viaţa e preţioasă, nu trebuie scurtată mai mult decât e. Ori de câte ori e privită cu atenţie mi se pare vie. Până una alta... mă uit atent şi cu luare aminte în jur şi mai adun frunze din calea omului. Nu vreau că paşii să le fărâmiţeze. Îmi doresc să se stingă întregi.

Paleologu: Proiectul de buget este o lege pentru eutanasierea culturii

În sfârşit, o voce din argaţii puterii se ridică şi are curajul de a declara că proiectul Palas de la Iaşi este unul păgubos pentru cultura dar profitabil pentru cei care calcă pe morminte. Îmi vine să le urez ceva, dar totuşi mă abţin... Probabil că vor cădea sub... cu banii lor cu tot. Chiar dacă după figură pare amuzant, fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu reuşeşte să mă surprindă încă o dată. Duplicitar sau nu, totuşi e o voce care are curajul să vorbească despre eutanasierea culturii atât prin bugetul insignifiant alocat acesteia, cât şi prin proiectele de umbrire şi, de ce nu îngropare a monumentelor şi a istoriei. El afirmă: "Dacă ne distrugem patrimoniul, ne distrugem o resursă foarte importantă. Şi încă odată vă pot da exemple extrem de negative de peste tot din ţară în care la doi paşi de Turnul lui Lăpuşneanu s-a construit o hardughie de beton şi sticlă, la Bucureşti, în spetele Palatului Ştirbei se preconiza o altă hardughie de acelaşi tip. Centrul Palas de la Iaşi este alt exemplu negativ în care mafia imobiliară locală a stricat aspectul oraşului. Sunt multe exemple în care, sigur, dacă ne facem cu mâna noastră rău, ne diminuăm şansele de a exploata o resursă într-adevăr foarte importantă pentru ţara noastră', a afirmat Paleologu.

Mai multe detalii pe Antena3. ro

Expoziție de crizanteme - Flori de toamnă

Ieri, într-o zi de luni, de dimineaţă m-am gândit să văd toamna. Din parcul Copou, am ajuns în Grădina Botanică. Ştiam de expoziţia de crizanteme şi flori de toamnă. Impresionantă aleea la intrare în grădină. Nu văzusem niciodată atâtea tufănele, varză decorativă, bostănei ornamentali şi crizanteme la un loc. Plimbându-mă cu atenţie pe aleea expoziţiei, am avut impresia am trăit cu ochii închişi până acum în toamnă. Impresionant! Am găsit ce nu ştiam că există; variaţii de culori şi foarte important miros de floare discret aproape insesizabil.

Aşadar zilnic din 23 octombrie până în 20 noiembrie se poate încerca această aventură. Expoziţia prezintă specii şi soiuri de crizanteme dar şi forme de cultură îngrijite de specialiştii Grădinii Botanice, la care se adaugă şi o mare varietate de fructe şi seminţe, precum şi numeroase forme decorative de varză, ardei, dovlecei şi bostani, completate pentru prima dată de culorile deosebite ale frunzelor de sfeclă. Evenimentul este dedicat sărbătoririi a 155 de ani de la fondarea la Iași de către medicul și naturalistul Anastasie Fătu a primei grădini botanice din România, Grădina Botanică "Anastasie Fătu".

Regele Mihai I al României

"Cel mai important lucru de a fi dobândit după libertate este demnitatea" Se poate adăuga lângă aceasta şi credinţa. Uitasem că în orice situaţia starea de a rămâne demn este înaintea celorlalte. Astăzi a fost zi monumentală desprinsă dintr-o carte de istorie cu un personaj venit de acolo. O pagină de istorie vazută în direct. Prezenţa Regelui Mihai I al României a adus un peisaj un firesc surprinzător, o seninătate şi profunzime impresionantă având în vedere stridenţa şi agresivitatea cu care fiecare dintre politicieni vroia să-i câştige atenţia. Aşadar, o apariţie memorabilă prin normalitate, cumpătare şi demnitate.

Subiectiv marturisind, nu cred că am mai vazut la 90 de ani un om drept prin atitudinea de eleganţă , atâta modestie şi noblete. Astăzi, România a iesit din lumea asta prin ţinută. Am văzut şi simtit altceva. Cred că e un sentiment care nu m-a încercat niciodată!

...plâns de ultima oară

Tot plâng în mine fiindcă îmi lipseşte îngrozitor tatăl meu. Generozitatea şi jertfelnicia lui infinită şi necondiţionată mi-au hrănit sufletul ani în şir. Apoi simţul dreptăţii, felul lui de a spune adevărul clar, răspicat, felul lui de a mă susţine justificat şi echitabil, de a fi în orice cu mine. Îmi lipseşte privirea, pasul, tremurul la îmbrăţişare. M-a învăţat întotdeauna că dacă nu pot iubi, măcar să preţuiesc omul. Atât cât poate să fie om!

S-a stins la începutul unei toamne. De atunci au trecut mai multe şi încă îl simt viu şi ...încă inviază! De atunci, îl caut şi nu-l găsesc şi-l aştept şi el nu vine...

...au trecut sarbatorile Iasului

Unde mai găseşti tăcere sau bună umblare în târgul Iaşului? Unde e spiritul sărbătorii? Mai ales al sărbătorii religioase. Mi se pare de la un an la altul ca Iaşul nu mai este lăsat să-şi trăiască firesc sărbătoarea şi nici istoria. Purtarea în zi de sărbatoare se degradează...Mi s-a parut că nimic nu are o ordine, totul e pus cu furca: mese, măsuţe, tarabe, preşuri au primit autorizaţii peste tot, unde nici nu gândeşti! Oraşul e hărţuit din toate părţile, rupt, rănit şi ciuntit în părţile esenţiale care-l definesc. Ţigănii, amăgiri, tristeţi, hoţii şi chinezării peste tot. Nimic nu mai este autentic!
În faţa lui se ridică construcţiile oamenilor prosperi, care în dorinţa lor instinctivă de a ieşi în faţă, pun în umbră oraşul.
Iaşul, odată, ştia să-şi trăiască sărbătoarea, trăia cuminte, religios, istoric, apoi cultural. La Iaşi, aici, erau arderi şi lumini... acum, el nu mai trăieşte firesc, nu mai evoluează natural, totul e forţat, aspru, grăbit. Iaşul cel de odinioară se răreşte, se împuţinează, e gata să dispară. Zadarnic! Cu încetul, se desprind şi oamenii să nu-l vadă, lăsându-l să nu mai fie.

gânduri găsite

Despre schimbare nu se poate vorbi decât la prezent. Schimbarea nu se poate face decât în prezent. Niciodată nu există la viitor.

...şi tot ce ni se întâmplă e o lecţie din care învăţăm mai mult.

Cultivă un gând bun şi vei avea un comportament bun, cultivă un comportament bun şi vei avea un obicei bun, cultivă obiceiuri bune şi vei avea o personalitate bună, cultivă o personalitate bună şi vei avea un destin bun.