despre mine....

Îmi închid ochii pentru a ucide şi, apoi, a trăi...Vreme ca de poveste şi de bilanţ la fiecare început de 15. În miez de ianuarie, niciodată nu m-am putut hotărî ce fel de vreme este. Oricum, pare un veşnic început, întotdeauna un insuficient start. Numai dezmeticiţii se aşează în mijlocul drumului şi s-apucă de gândit, de parcă ar fi descoperit gânditul acum! Mă simt!...La fel ca şi în vremea toamnei, mă întreb, cu minunare, ce altă toamnă ar mai veni ori câţi de 15 or mai fi!

Nu greşesc eu, cel putin, nu întotdeauna, ci el, drumul, el o ia aiurea. Va fi trebuit, poate, s-o ia în direcţia cealaltă. S-o fi zăpăcit şi el!...Important e să nu ratez învierea! Sper măcar atunci să nu m-apuce gânditul şi să întârzii. Asta chiar ar fi o treabă grozavă.