M-am găsit să adorm înainte de miezul nopţii. Şi ce somn mă luase...şi-am adormit. N-am avut îndrăzneala să rămân trează! N-am mai avut nevoie nici de promisiuni şi nici n-am fost să-mi iau urările. Cu alte cuvinte, m-am culcat în 2010 şi m-am trezit, surprinzător de odihnită, în următorul an, 2011. Grozavă trăire! A fost atât de lină trecerea, ca şi cum aş fi adormit într-un pat şi m-aş fi trezit în altul.
În zori, mi-am pus rochiţa care aştepta cuminte pe umeraşul de pe uşă, mi-am lăsat părul de capul lui şi m-am dus să văd Liturghia. Oricum şi acolo...am întrat într-o biserica agitată şi am sfârşit într-alta mai liniştită. De atunci, mi-am propus s-o las mai uşor cu razvrătirea şi să caut în mine, cu lumânarea, mai multă îngăduinţă.
În zori, mi-am pus rochiţa care aştepta cuminte pe umeraşul de pe uşă, mi-am lăsat părul de capul lui şi m-am dus să văd Liturghia. Oricum şi acolo...am întrat într-o biserica agitată şi am sfârşit într-alta mai liniştită. De atunci, mi-am propus s-o las mai uşor cu razvrătirea şi să caut în mine, cu lumânarea, mai multă îngăduinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu