Nu ştiam dacă ai venit pentru mine ori pentru că era toamnă...de fapt, nici nu mai stiu dacă ai fost...ori ai fost o iluzie plăsmuită de mine! Aş fi putut doar să-ti spun că eşti cea mai fericită întâmplare a cuvintelor mele. După tine, am început să nu mai fiu, sunt mai absentă şi...totuşi pentru tine, a trebuit să inventez alte cuvinte...Însă, am facut doi paşi pentru a mă îndepărta de tine: unul la stânga ca să-ţi fac loc să intri şi, al doilea pas, înapoi...aşa ca să nu vezi cât sunt de fericită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu