Tind să cred că în `89, am trăit, noi ca popor, doar iluzia eliberării. De fapt, nu s-a întâmplat nimic! S-a amânat doar căderea omului, distrugerea lui în toate structurile vieţii lui: social, profesional, sufletesc...Deasupra, se va ridica Fiara, care, acum, poartă chipul luminii şi al salvării. Dar, în cele din urmă, îşi va întuneca chipul şi va trece la uciderea definitivă a morţilor care încă mai cred că trăiesc...că sunt vii. Ne mai rămâne nădejdea macabră că nu vom fi fiind printre morţii, care în iluzia lor că sunt vii, vor fi sfârtecaţi şi apoi rămaşi dezgropaţi esenţial şi defintitiv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu