o altă seară cu denii...

Am ajuns marţi, o altă seară cu denii. Am amânat o plecare mai departe. Deşi alesesem să merg la mănăstirea Frumoasa, o mănăstire mai aproape de mine, m-am tot foit pe acasă şi am întârziat la denii. N-am mai prins strigătul clopotelor, strigaseră înainte! Deşi am fost de multe ori acolo, când am intrat în biserică mi-a atras atenţia un simbol pe care nu-l observasem până acum. La intrarea în biserică, pe podea, în două locuri, am văzut Steaua lui David. Îmi zic: "Uh, asta nu era aici până acum! Cum a apărut acu`? Cu siguranţă n-a fost ideea ctitorului sec. al XVI-lea, hatmanul Meletie Balica şi nici a egumenului din jumătatea de sec XIX-alea, Ioasaf Voinicescu. Am mers înainte tot uitându-mă la steaua aia. Ba chiar m-am şi întors, de parcă nu văzusem bine.

Steaua lui David – este steaua cu şase colţuri, reprezentată ca un tot întreg, fără intersecţii şi linii (adică nu ca în cazul stelei de pe drapelul statului contemporan „Israel”). Sensul stelei lui David constă în aceea că ea reprezintă cele 5 simţuri principale ale omului (simbolizate prin cele 5 vârfuri, cu excepţia celui de sus), care trebuie să se supună celui de al şaselea simţ, celui mai important – năzuinţa şi ascultarea de Dumnezeu. O astfel de reprezentare, pe care o întâlnim uneori chiar pe icoanele vechi sau în interiorul bisericilor vechi (ca picturi murale), este pe deplin canonică şi creştinească. Steaua lui David cu şase colţuri a fost păstrată (ca semn al provenienţei iudaice), însă în acelaşi timp modificată prin reprezentarea ei cu ajutorul a două triunghiuri echilaterale de orientare opusă (cu tot cu interesecţii). Potrivit tîlcuirii masonilor şi a păgânilor o astfel de imagine – hexagrama – semnifică lupta a două începuturi: a lui Dumnezeu şi a lui satan, reprezentaţi în formă de triunghiuri. Potrivit simbolicii lor, anume satana L-ar învinge pe Dumnezeu. Vederea simbolului mi-a schimbat dispoziţia. Mi s-a părut necuvenită acolo. Citisem undeva ca s-a construit o catedrală "Sf. Treime" în Ucraina, la Kiev, pe cupolă fiind pusă crucea cu steaua lui David. La ceva vreme, cupola bisericii a luat foc...

Ieşind din biserică m-am plimbat prin curtea în care se află şi casa numită „palatul de pe ziduri “sau „Palatul Sturdza “, construită între anii 1818-1819 cu parter și etaj, restaurat ultima dată în 1982-1983. În curte se mai găsesc ruinele vechilor case boierești de pe timpul lui Grigore Ghica și cavoul familiei Sturdza (tatăl domnitorului Mihail Sturdza) și a altor membri ai familiei. Domnitorul Mihail Sturdza a împodobit interiorul bisericii și a ridicat alături, în anul 1833, un mausoleu de marmură albă pentru a adăposti mormintele membrilor familiei sale. Lângă turnul de la intrare se mai află şi Palatul domniţelor aflat în ruină, desigur...